Anxietate sau prea mult stres?
Uneori, cel mai valoros lucru pe care îl putem face pentru noi este să ne oprim. Să respirăm. Să fim într-un loc în care nu trebuie să demonstrăm nimic și în care putem spune, pur și simplu: „Așa mă simt astăzi.”
Așa a fost întâlnirea noastră de ieri.
Un grup cald, viu, autentic. Un spațiu în care vulnerabilitatea a fost întâmpinată cu respect, iar experiențele fiecăruia au devenit resurse pentru ceilalți. Pentru câteva momente ne-am permis chiar să fim din nou adolescenți: să râdem, să fim spontani, să ne jucăm și să ne amintim că, dincolo de rolurile pe care le purtăm zilnic, rămânem oameni.
Am vorbit despre stres, anxietate, depresie și burnout, dar mai ales despre ceea ce se întâmplă în viața reală. Pentru că viața nu urmează capitolele unei cărți. Emoțiile nu respectă teoria, iar uneori chiar și cele mai bune tehnici par să nu funcționeze.
Și este în regulă.
Instrumentele nu sunt menite să elimine instantaneu suferința. Ele au nevoie de practică, de răbdare și de blândețe. Exact așa cum un mușchi se dezvoltă prin antrenament, și capacitatea noastră de autoreglare se construiește în timp.
Am exersat împreună câteva dintre cele mai eficiente tehnici de reglare emoțională:
- respirația 2-4-6, pentru calmarea sistemului nervos;
- tehnica 5-4-3-2-1, pentru revenirea în prezent prin simțuri;
- folosirea mirosurilor care trezesc amintiri plăcute și creează senzația de siguranță;
- conectarea cu natura, chiar și pentru 10 minute pe zi;
- exercițiul de Body Scan, pentru reconectarea cu propriul corp.
Am discutat și despre „tigrii noștri” – acele gânduri, frici și scenarii care ne țin permanent în alertă. Nu putem controla tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, însă putem învăța să distingem între ceea ce este în controlul nostru și ceea ce nu este. Iar această diferență schimbă profund felul în care ne raportăm la viață.
Un moment care a rămas cu mine a fost discuția despre Butonul Alegerii.
În fiecare dintre noi există un spațiu, uneori foarte mic, între ceea ce ni se întâmplă și felul în care alegem să răspundem. Când observăm că mintea ne poartă din nou în trecut, că retrăim aceeași poveste sau ne pierdem în griji despre viitor, avem posibilitatea să apăsăm acest „buton al alegerii”.
Să revenim aici.
La respirație.
La corp.
La ceea ce vedem, auzim, atingem și simțim în acest moment.
Nu pentru că trecutul dispare, ci pentru că prezentul este singurul loc din care putem avea grijă de noi.
Am încheiat întâlnirea inspirându-ne din cuvintele lui Viktor Frankl și din mesajul cărții „În căutarea sensului vieții”: chiar și atunci când nu putem schimba circumstanțele, rămânem liberi să alegem atitudinea cu care le întâmpinăm. M-a bucurat să văd că mulți dintre participanți și-au propus să citească această carte și să continue această călătorie de autocunoaștere.
Mulțumesc fiecărei persoane care a fost prezentă ieri. Pentru curajul de a vorbi. Pentru sinceritate. Pentru ascultare. Pentru că ați creat împreună un spațiu în care nimeni nu a trebuit să fie perfect, ci doar autentic.
Vindecarea începe, de multe ori, exact așa: într-un grup în care ne simțim în siguranță să fim noi înșine.
